Literatura română avangardistă

Istoria artei
Perioade Preistorică Antică Medievală Modernă Contemporană Postmodernă
Regiuni Arta Orientului Mijlociu Mesopotamiană Egipteană Hitită Persană Arabă Sud arabă Feniciană Otomană Arta Asiei Indiană Chineză Central asiatică Japoneză Coreană Newa Bhutaneză Tibetană Vietnameză Thailandeză Cambodgiană Khmeră Indoneziană Filipineză Arta Europei Minoică Cicladică Etruscă Dacă Celtică Scită Greacă Elenistică Iberică Romană Bizantină Anglo-saxonă Ottoniană Vikingă Romanică Gotică Rusia Kieveană Renascentistă Manieristă Barocă Rococo Neoclasică Romantică Realistă Impresionistă Simbolistă Arts and Crafts Postimpresionistă Art Nouveau Fauvistă Expresionistă Cubistă Pop Arta Africii Igbo Yoruba Benin Kuba Luba Arta Americilor Precolumbiană Mayașă Muisca Nativă Americană Inutiă Arta Australiei Arta Oceaniei
Religie Creștină Catolică Protestantă Budistă Islamică Hindusă Jainistă
Tehnici Sculptura Pictura Ceramica Caligrafia Arhitectura Muzica Filmul Fotografia Artele Grafice Digitală
Tipuri Narativă Figurativă Naturalistă Simbolică Naivă Abstractă
v d m

Avangardismul este un curent de sinteză al modernismului, apărut la debutul secolului al XX-lea, care s-a manifestat simultan în artele plastice, literatură, teatru, balet și cinematografie. Este cunoscut și sub numele de avangarda clasică. În România i-a avut drept reprezentanți pe pictorul Victor Brauner, autorul manifestului Pictopoezii, pe Matiss Teutch, pe pictorul Marcel Iancu și pe scriitorii Sașa Pană, Ilarie Voronca, Ion Vinea. Revistele avangardei românești au fost colecționate de medicul și poetul Sașa Pană. Există două antologii, una îngrijită de Sașa Pană, cealaltă de Marin Mincu și un studiu al lui Ion Pop, Avangardismul poetic românesc. Printre revistele de avangardă au fost 75 H.P, Contimporanul și Integral.