Hidrofilide

Hydrophilidae
Boul de apă (Hydrophilus piceus)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Arthropoda
Clasă: Insecta
Ordin: Coleoptera
Subordin: Polyphaga
Infraordin: Staphyliniformia
Suprafamilie: Hydrophiloidea
Familie: Hydrophilidae
Latreille, 1802
Modifică text Consultați documentația formatului

Hidrofilidele sau boii de baltă (Hydrophilidae) este o familie de insecte coleoptere de apă dulce, dar unele specii sunt terestre și trăiesc în bălegarul vitelor mari. Forma exterioară se apropie de aceea a ditiscidelor, având conturul oval, capul lat și pronotul de formă trapezoidală. Au o talie de 1-40 mm lungime. Majoritatea au o linie în formă de Y pe vertex. Palpii maxilarului sunt de obicei mai lungi decât antenele, care la speciile acvatice au o funcție respiratorie. Antenele sunt compuse din 6-9 articole, măciucate și scurte, adesea mai scurte decât palpii. Tarsele, de obicei, pentamere, dar, uneori, cele mediane și cele posterioare sunt tetramere. La cele mai multe forme, tarsele posterioare sunt adaptate la înot. Înoată în apă mai bine decât ditiscidele, deși înotul lor seamănă mai mult a mers, mișcând picioarele alternativ. Abdomenul prezintă 5-7 sternite. Speciile acvatice sunt negre, convexe și lucioase. Femelele poartă ouăle sub abdomen într-un cocon mătăsos. Adulții sunt de obicei fitofagi; larvele sunt carnivore. Pentru respirație, adulții ies la suprafață unde, cu ajutorul unui sistem complicat de dispozitive păroase și cu ajutorul mișcării antenelor, introduc o cantitate de aer într-o cavitate de sub elitre, care servește ca rezervor de aer. De aici, aerul trece, după necesități, în stigmele din apropiere. Hidrofilidele mici se mulțumesc și cu bulele de oxigen elaborate de plante în procesul asimilației clorofiliene. Speciile terestre trăiesc în locuri umede și în bălegar și sunt adesea mai deschise la culoare decât cele acvatice. Sunt cunoscute circa 2000 de specii, fiind mai abundente în tropice. Printre speciile mai cunoscute în România se numără Hydrous piceus (boul de apă) și Hydrous aterrimus care sunt hidrofilide mari, de 32-40 mm, cu corpul negru cu reflexe măslinii și Sphaeridium lunatum, de 4-7 mm, cu forma corpului circulară și convexă dorsal, care trăiește în baligă proaspătă.[1][2][3][4][5][6]

Specii din România

Sphaeridium lunatum

Printre speciile din România se numără[1][2][5][7][8]:

  • Cercyon
    • Cercyon haemorrhoidalis
    • Cercyon lateralis
    • Cercyon quisquilius
    • Cercyon ustulatus
  • Chaetarthria
    • Chaetarthria seminulum
  • Coelostoma
    • Coelostoma orbiculare
  • Cryptopleurum
    • Cryptopleurum minutum
  • Enochrus
    • Enochrus coarctatus
    • Enochrus testaceus
  • Hydrobius
    • Hydrobius fuscipes
  • Hydrochara
    • Hydrochara caraboides
    • Hydrochara flavipes
  • Hydrophilus
    • Hydrophilus aterrimus
    • Hydrophilus piceus
  • Laccobius
    • Laccobius minutus
  • Limnoxenus
    • Limnoxenus niger
  • Megasternum
    • Megasternum concinnum
  • Sphaeridium
    • Sphaeridium lunatum
    • Sphaeridium substriatum

Galerie

Specii de hidrofilide din România

  • Cercyon haemorrhoidalis
    Cercyon haemorrhoidalis
  • Cercyon lateralis
    Cercyon lateralis
  • Cercyon quisquilius
    Cercyon quisquilius
  • Chaetarthria seminulum
    Chaetarthria seminulum
  • Coelostoma orbiculare
    Coelostoma orbiculare
  • Cryptopleurum minutum
    Cryptopleurum minutum
  • Enochrus coarctatus
    Enochrus coarctatus
  • Enochrus testaceus
    Enochrus testaceus
  • Hydrobius fuscipes
    Hydrobius fuscipes
  • Hydrochara caraboides
    Hydrochara caraboides
  • Hydrophilus aterrimus
    Hydrophilus aterrimus
  • Hydrous piceus
    Hydrous piceus
  • Laccobius minutus
    Laccobius minutus
  • Limnoxenus niger
    Limnoxenus niger
  • Megasternum concinnum
    Megasternum concinnum

Note

  1. ^ a b Mihail A. Ionescu, Matilda Lăcătușu. Entomologie. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971
  2. ^ a b Radu V. Gh. Zoologia nevertebratelor. Vol. II. Editura didactică și pedagogică. București 1972
  3. ^ Imms’ General Textbook of Entomology. Volume 2: Classification and Biology. 1977
  4. ^ Michael Allaby. A Dictionary of Zoology (Oxford Paperback Reference). 2nd Edition. 1999
  5. ^ a b Paul Gîdei, Irinel E. Popescu. Ghidul coleopterelor din România. Vol. I. Editura PIM, Iași, 2012
  6. ^ Roger Dajoz. Dictionnaire d'entomologie : Anatomie, systématique, biologie. Lavoisier 2010
  7. ^ Mogoșeanu Gima. Data Regarding the Presence of the Families Dytiscidae and Hydrophilidae (Insecta: Coleoptera) in The Entomological Fauna of Oltenia (Romania) (I). Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii și comunicări. Științele Naturii. Tom. 26, No. 2/2010
  8. ^ Ottó Merkl. Data to the knowledge on the beetle fauna of Maramureș, Romania (Coleoptera). Studia Universitatis Vasile Goldiș. Seria Științele Vieții (Life Sciences Series) 18 (2008). [nefuncțională]

Legături externe

  • Caracteristicile hidrofilidelor. Universitatea din Florida
  • Grand hydrophile Hydrophilus piceus |(Linnaeus, 1758). Données d'Observations pour la Reconnaissance et l'Identification de la faune et la flore Subaquatiques (DORIS)
  • Gilles Bourbonnais. Coléoptères. Cours Insectes et Arthropodes terrestres. Collège Cégep de Sainte-Foy