Catherine Spaak

Catherine Spaak

Actrița Catherine Spaak în 1962
Date personale
Născută[1][2][3] Modificați la Wikidata
Boulogne-Billancourt, Franța[4] Modificați la Wikidata
Decedată (77 de ani)[5] Modificați la Wikidata
Roma, Italia Modificați la Wikidata
PărințiCharles Spaak[*]​
Claudie Clèves[*][[Claudie Clèves (actriță franceză)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriAgnès Spaak[*]​ Modificați la Wikidata
Număr de copii2 Modificați la Wikidata
CetățenieFranţa Franța
Italia Italia
Ocupațieactriță de film
cântăreață
jurnalistă
Limbi vorbitelimba franceză
limba italiană Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
cont Twitter
canal YouTube
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Catherine Spaak (n. , Boulogne-Billancourt, Franța – d. , Roma, Italia) a fost o actriță, cântăreață și jurnalistă de origine franco-belgiană, naturalizată italiană.

Biografie

Spaak este fiica scenaristului Charles Spaak, sora actriței Agnès Spaak și nepoata luptătoarei din rezistență Suzanne Spaak și a prim-ministrului belgian și ministrului de externe Paul-Henri Spaak. A ajuns la roluri mici la o vârstă fragedă și a fost cunoscută ca o seducătoare asemănătoare Lolitei prin rolul principal din filmul I dolci inganni.

Curând s-a mutat la Roma, unde a continuat să construiască pe clișeul filmului cu alura inocenței. În același timp, presa de bârfe a relatat despre ea în acest fel, subliniind în mod constant că era nepoata prim-ministrului belgian. Ulterior a apărut în multe comedii italiene și a jucat și în teatru. Filme Commedia all'italiana i-a permis să se impună pe ecran, alături de „monștrii sacri” Vittorio Gassman, Ugo Tognazzi sau Nino Manfredi, un personaj al unei adolescente moderne și îndrăznețe care a marcat imaginația epocii sale. Unele dintre filmele sale, Les Adolescentes, La Vie ardente, au fost legate de cenzura democrat-creștină. A fost distribuită și în filme de nivel internațional. Apariția ei în producția de la Hollywood Hotel (1967), unde a jucat rolul iubitei lui Rod Taylor, cât și în filmul Cursă grea alături de Jim Brown și Lee Van Cleef.

La începutul anilor 1970 a intrat în jurnalism, intervievând diverse personalități publice și scriind pentru Corriere della Sera și multe alte ziare și reviste.

Viața privată

A fost căsătorită cu actorii Fabrizio Capucci (1963-1971) și Johnny Dorelli (1972-1979). Din 1993 până în 2010, a fost căsătorită cu arhitectul Daniel Rey, iar din 2013 până în iunie 2020, a fost soția lui Vladimiro Tuselli. Din prima căsătorie s-a născut o fiică Sabrina Capucci (n. 1963), care a devenit actriță.

Filmografie selectivă

Catherine Spaak într-o pauză de filmări la Diciottenni al sole (1962)
Catherine Spaak și Vittorio Gassman într-o scenă din Depășirea (1962)
Bette Davis și Catherine Spaak într‑o pauză de filmări la La noia (1963)
Claudia Cardinale și Catherine Spaak într-o filmare pe platoul de la Certo, certissimo, anzi... probabile (1969)
  • 1959 L'Hiver, regia Jacques Gautier
  • 1960 Il carro armato dell'8 settembre, regia Gianni Puccini
  • 1960 Il buco (Le Trou), regia Jacques Becker
  • 1960 Dolci inganni, regia Alberto Lattuada
  • 1962 Diciottenni al sole, regia Camillo Mastrocinque
  • 1962 La voglia matta, regia Luciano Salce
  • 1962 Depășirea (Il sorpasso), regia Dino Risi
  • 1963 La calda vita, regia Florestano Vancini
  • 1963 Le monachine, regia Luciano Salce
  • 1963 La noia, regia Damiano Damiani
  • 1963 Fata din Parma (La parmigiana), regia Antonio Pietrangeli
  • 1963 Le donne, episodul L'amore difficile, regia Sergio Sollima
  • 1964 3 notti d'amore, regia Renato Castellani, Luigi Comencini și Franco Rossi
  • 1964 Caruselul (La ronde), regia Roger Vadim
  • 1964 Week-end la Zuydcoote (Week-end a Zuydcoote), regia Henri Verneuil
  • 1965 L'uomo dei 5 palloni, episodul Oggi, domani, dopodomani, regia Marco Ferreri
  • 1965 La bugiarda, regia Luigi Comencini
  • 1965 Made in Italy, regia Nanni Loy
  • 1966 Il marito è mio e l'ammazzo quando mi pare, regia Pasquale Festa Campanile
  • 1966 Madamigella di Maupin, regia Mauro Bolognini
  • 1966 Non faccio la guerra, faccio l'amore, regia Franco Rossi
  • 1966 Adulterio all'italiana, regia Pasquale Festa Campanile
  • 1966 Armata Brancaleone (L'armata Brancaleone), regia Mario Monicelli
  • 1967 Hotelul (Hotel), regia Richard Quine
  • 1968 Una ragazza piuttosto complicata, regia Damiano Damiani
  • 1968 Noaptea e făcută pentru... a visa (La notte è fatta per... rubare), regia Giorgio Capitani
  • 1968 La matriarca, regia Pasquale Festa Campanile
  • 1969 Dacă e marți, e Belgia (If It's Tuesday, This Must Be Belgium), regia Mel Stuart
  • 1969 Certo, certissimo, anzi... probabile, regia Marcello Fondato
  • 1970 Con quale amore, con quanto amore, regia Pasquale Festa Campanile
  • 1971 Pisica cu nouă cozi (Il gatto a nove code), regia Dario Argento
  • 1972 La schiava io ce l'ho e tu no, regia Giorgio Capitani
  • 1972 Un uomo dalla pelle dura, regia Franco Prosperi
  • 1972 Causa di divorzio, regia Marcello Fondato
  • 1972 La sedia a rotelle (Un meurtre est un meurtre), regia Étienne Périer
  • 1973 Cari genitori, regia Enrico Maria Salerno
  • 1973 Storia di una monaca di clausura, regia Domenico Paolella
  • 1974 La via dei babbuini, regia Luigi Magni
  • 1975 Los pájaros de Baden-Baden, regia Mario Camus
  • 1975 Cursă grea (Take a Hard Ride), regia Antonio Margheriti
  • 1976 Febbre da cavallo, regia Steno
  • 1976 Bruciati da cocente passione, regia Giorgio Capitani
  • 1978 Per vivere meglio, divertitevi con noi, episodul Il teorema gregoriano, regia Flavio Mogherini
  • 1980 Io e Caterina, regia Alberto Sordi
  • 1980 Rag. Arturo De Fanti, bancario precario, regia Luciano Salce
  • 1980 Il carnet di Armando, episodio I seduttori della domenica, regia Dino Risi
  • 1981 Miele di donna, regia Gianfranco Angelucci
  • 1984 Claretta, regia Pasquale Squitieri
  • 1989 Scandalo segreto, regia Monica Vitti
  • 2000 Tandem, regia Lucio Pellegrini
  • 2002 Joy - Scherzi di gioia, regia Adriano Wajskol
  • 2004 Promessa d'amore, regia Ugo Fabrizio Giordani
  • 2004 Te lo leggo negli occhi, regia Valia Santella
  • 2005 Dalla parte giusta, regia Roberto Leoni
  • 2007 L'uomo privato, regia Emidio Greco
  • 2009 Alice, regia Oreste Crisostomi
  • 2012 I più grandi di tutti, regia Carlo Virzì
  • 2014 Ti sposo ma non troppo, regia Gabriele Pignotta
  • 2019 La vacanza, regia Enrico Iannaccone

Note

  1. ^ a b „Catherine Spaak”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ a b Catherine Spaak, Discogs, accesat în  
  3. ^ a b Catherine Spaak, Filmportal.de, accesat în  
  4. ^ „Catherine Spaak”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ a b È morta Catherine Spaak, addio all'icona di bravura, sensualità e ribellione (în italiană) 

Legături externe

Materiale media legate de Catherine Spaak la Wikimedia Commons

Control de autoritate