| 870 Manto |
| |
| Denumiri alternative | 1917 BX, 1935 NB, 1935 QV, 1953 UE1, A907 TF, A914 UC, A917 JC |
| Descoperire |
| Descoperitor | Max Wolf |
| Data descoperirii | 12 mai 1917 |
| Locul descoperirii | Observatorul Königstuhl
Heidelberg |
| Numit după | Manto |
| Caracteristicile orbitei |
| Epoca Epoca 18 august 2005 |
| Excentricitate (e) | 0,2651763 |
| Semiaxa mare (a) | 2,3217899 UA |
| Periheliu (q) | 1,706 UA |
| Afeliu (Q) | 2,938 UA |
| Perioadă orbitală (P) | 3,539 a |
| Înclinație (i) | 6,19680° |
| Longitudinea nodului ascendent (Ω) | 120.895° |
| Anomalia medie (M0) | 279,951° |
| Argumentul periheliului (ω) | 196,437° |
| Date fizice |
Modifică text  |
870 Manto este o planetă minoră ce orbitează Soarele, făcând parte din centura principală. Inițial, obiectul a avut denumirea 1917 BX.
Descoperirea
Obiectul a fost descoperit la 12 mai 1917, de astronomul german Max Wolf, de la Observatorul Königstuhl.
Denumirea
Numele său se referă la Manto, personaj din mitologia greacă și mamă a lui Ocnus, considerat fondatoare a orașului Mantova, căruia i-a dat numele.[1]
Caracteristici
870 Manto prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 2,3217899 UA și de o excentricitate de 0,2651763, înclinată cu 6,19680° în raport cu ecliptica.
Note
- ^ Vergiliu, Eneida, Traducere de George Coșbuc (1980), Cartea a X-a, 197-199. p.344.
Bibliografie
- Vergilius, Eneida, Ediție critică, Traducere de George Coșbuc, Ediție îngrijită, note și prefață de Stella Petecel, București, 1980, Editura Univers
Legături externe
 | Portal Sistemul Solar |
